Apoi casa. Totul. Îmi doream doar să fiu liberă. Să plec în lume. Să nu mai iubesc. Mi-am făcut un bagaj în care am aruncat două rochii. Mi-am luat pașaportul și-am plecat. L-am găsit la aeroport. Părea atât de abătut. Am stat amândoi pe o bancă. Ai zis că te lași de fumat, i-am spus la un moment dat. Hai, nu pleca. Te rog. Mai încercăm încă o dată, mi-a răspuns el. La ce dracu mai încercăm? Au trecut douăzeci de ani și doar asta facem. Ți-am spus că nu sunt bună de nevastă. Nu. Chiar nu ești. Dar, nu contează.
Adina Colțea
Calul se opri nărăvaș într-o poieniță, undeva pe la mijlocul căii lactee, puse o copită-n șold și admiră peisajul. Nu mai văzuse nicicând atâtea stele la un loc. Un fulger de încântare brăzdă cerul. Aha, deci așa arată lumea când te lepezi de interese. Mișto. De-ar ști conu' Guguță cum e treaba, poate n-ar mai fi pus atâta preț pe tăblărie. Mno, fiecare cu piticii lui, gândi și își vârî botul într-un izvor de lumină, să se adape. Nici nu bagă de seamă că una din stele îi rămase agățată-n frunte.
Gheorghiță Mircea
De fapt, am vândut tot. Dar primul a fost Ferrari-ul, mașina ce o visam. Veți spune: de unde Ferrari la un tip care în copilărie păzea oile la stână? Copilul a făcut Cibernetica și a fost părintele primei criptomonede. Ideea de a da unică valoare digitală pentru orice - monedă, acțiune, aur, a fost ideea mea. Am cumpărat Ferrari-ul pentru că mi se părea portretul meu, al reușitei. Am avut toate femeile frumoase. Speculatorii au dărâmat totul. Am scris tot drumul meu în carte. Acum mă plac doar femeile inteligente.
