Alarma deșteptătoare de român sună. Era ziua aceea minunată din an în care devenea patriot. Sculați, voi oropsiți. Deschise frigiderul să-și încălzească mâinile. Garsoniera avea un aer negativ păstrat la temperatura camerei. Mușcă din codrul de brânză de viezure și se bătu în piept cu barza de la centură. Își puse tricoul cu sărac & mândru, dar în loc de mândru avea o gaură mâncată de molii. Lipseau cravata de pionier și fesul dacic. Puse tricolorul la poza de profil și râgâi cu lacrimi în ochi.
Marilena Demian
New York Times a publicat un reportaj elogios despre el. Ilustru pediatru, cercetător și practician, cu contribuții importante, inovatoare, la tratamentul copiilor bolnavi de Covid. Nimeni nu știe că, în biroul său de la etajul 45 de pe Park Avenue, plin cu tratate de medicină, caiete și notițe, ține un ștergar brodat, câteva străchini de Horezu și un tricolor românesc. Când vine în vizită, mama îi aduce, meșteșugit ascunse în bagaj, mărar și leuștean uscate, din grădina lor. Îl cheamă Gheorghe, ca pe taică-său.
Adina Drag
În '46, mâncam mărăcini adunați de pe islaz fiindcă ne-or luat și vaca și boii. Bunicu-tău o făcut un împrumut pentru o pereche nouă de boi, ca să poată să lucre ogorul. La colectivizare, cand ni i-or luat iară, o intrat în casă, și, după ce și-o dat jos încălțările, o suduit și m-o trăsnit până am picat. M-ai adus aici, copile, da' România e țara mea. Mi-e dor să mă bată iar vântul, să simt pământul reavăn de acasă. Mai știi mărul ăla de lângă poartă? Acolo mi-am îngropat eu inima în ziua aia. Du-mă acasă.
