Televizomanul

Copilul meu se uită prea mult la televizor. Nu ştiu ce face al vostru, dar al meu e deja dependent. Când încerc să-l redirecţionez în vreun fel sau, chiar să-i tai macaroana, intră în sevraj.
- Mamiii! Mă uitam la desene! De ce-l închizi?
- Te uitai de cinci ore, Matei. Îmi pare rău, dar vreau să te anunţ că a venit primăvara.
- Şi, ce-mi pasă mie?
- Hai în parc, cu bicicleta, propun cu jumătate de gură.

Nu insist cu bicicleta, fiindcă atunci când ieşim cu ea ne aleargă pe amândoi - pe mine şi pe tati - de parcă am fi oamenii preşedintelui, dar încerc mereu să-i ofer alternative.
- Nici cu lopăţelele de nisip nu vrei? Sau cu maşina teleghidată?
- Nici gând. Vreau să mă uit la Arthur! insistă, privind ţintă spre cutia-minune, tocmai deconectată.
- Matei, ştii cum e... După "Arthur", urmează "Didi Bloxberg", apoi "Thomas & Friends", "Dumbrava însorită" şi, uite aşa, nici nu-ţi dai seama când ajungi la "Pingu" şi se termină programul. Şi ştii ce înseamnă asta, nu?
- Da, că îmi pui caseta video cu "Tom şi Jerry"!
- Nu, înseamnă că ai mai pierdut o zi.
- Nu e adevărat!
- Ba da, ai mai pierdut o zi de joacă. În loc să te plimbi cu bicicleta, să te caţeri în copaci, să te joci cu copii de vârsta ta, stai toată ziua cu năsucul înfipt adânc în televizor.

De cele mai multe ori reuşesc să-l smulg din casă, dar, din păcate, niciodată nu cedează fără luptă. Îmi face hatârul să mă urmeze, dar cu bombănelile de rigoare. Bineînţeles, când ajungem în sânul naturii, uită de cutia-magică sau de fratele ei mai mic şi mai periculos: calculatorul, cu ale lui jocuri video, dar parcă asta tot nu mă linişteşte.

Îmi amintesc că odată, în disperare de cauză, "l-am tăiat" de la desene animate. Nu ştiu cum s-a făcut că nenea ăştia de la cablu, nişte neglijenţi de altfel, au uitat să adauge canalul cu pricina, deşi noi ne plătiserăm conştiincioşi abonamentul.

Credeţi că a renunţat la televizor? Nici gând. Butona într-o frenezie, ajungând pe te miri ce canale.
- Mută Matei, nu e pentru copii.
- Of, dar nimic nu e pentru copii!
- Asta cam aşa e. Poţi rămâne pe Discovery o vreme, la "Cum se fabrică", dar atât. De acord?
- Bine, dar îmi traduci?
- Îţi citesc imediat, dar ai răbdare cinci minute să termin de spălat vasele.

N-am lipsit nici cinci minute de lângă "obiectiv" că, furat de peisaj, Matei al meu ajunge pe cu totul alt canal de ştiri şi mă pomenesc cu el în bucătărie.
- Mami, cine e mai important: Dumnezeu Sfântul sau primarul?

Mă îndrept speriată spre sufragerie, cu gândul să schimb programul, orice ar fi el, când, peste cine dau? Desigur, peste Gigi Becali, care vorbea cu patos despre sfinţi şi edilii capitalei de-a valma.

Azi am ajuns la un compromis. Ne uităm doar la unele programe de pe National Geographic şi Discovery, iar de desene avem parte doar în week-end. Să vedem ce ne mai aşteaptă. Dumnezeu Sfântul ştie. Pe primar nu aş miza...

Notă: Sînziana Popescu este creatoarea Tărâmului lui Andilandi, un mini-portal pentru părinţi şi copii.