În casă era frig. Ilia Pavlovici era băgat sub plapumă. De sub ea i se vedeau doar ochii, degetele de la picioare, creionul și hârtia. Lui Ilia îi plăcea să scrie la nebunie. A început să scrie la școală, a continuat la birou, apoi s-a pornit să scrie la un roman. A scris mult, mii de pagini. Și fiindcă îl durea mâna, a început să scrie cu picioarele. Atunci a intrat Nina Dimitrova. Vai, scrii cu picioarele, a spus ea după ce a luat foaia de hârtie și a cercetat-o îndelung. Ilia și-a pus șosete.
Cecilia Fofiu
În curtea școlii, frumușelul Andrei învârte între degete un măr roșu. Cui să-l dăruiască, se întreabă el. Paris l-a dat unei Elene și a ieșit mare scandal din povestea aia. Oare să-l dea Alexandrei care îi dă târcoale fără jenă? Dar el o iubește în taină pe superba Marina, cu păr negru și ochi de smarald. Pornește spre ea, o sărută și-i dă fructul. Ce faci Marino acolo, hai că-i gata masa, o întrerupe o voce. Scriu la română, compunerea, roșește ea, dosind rapid maculatorul etichetat Oracol-caietul cu amintiri.
Alex Caragian
mișto, la proști, la fraieri, la inculți, la ofticoși, la chelioși, la persoana I și persoanei de lângă persoana I, la timpul trecut și la cel pierdut, la imperfecți și mai mult ca prezenți, la șomâldoace, la piticele dracu', la veceu, la beție, la nebunie, la o adică, la fani, la Fane, la săraci cu bani, la săraci cu duhul, la Cucaracha, la pașa vine un arab, la Sovata, la Medeleni, la țigănci, la cireșe, l-ați văzut cumva pe Zdreanță, l'amour, la edituri să mă facă scriitor, lasă, la revedere.
