comandă răvașe pentru plăcinte. Lucrez cu Dan: eu le scriu de mână, el le împăturește la dungă. Facem un cuplu perfect. Profesional, desigur. Rotunjesc literele cu migală: Urmează-ți visul. Mi se umezesc ochii. De mică am visat să fiu scriitoare și am ajuns să scriu mesaje motivaționale. Pentru alții. Alții care sunt mai norocoși. Eu niciodată nu o să-mi trăiesc visul. Dane, spune-mi ceva cu iubire. Te iubesc, răspunde Dan fără să-și ridice privirea. Scriu: Bucură-te, ești iubită. Mă podidește plânsul. Eu niciodată.
Andreea Luise Stana
Manuscris. Al doilea, pe primul l-am aruncat în foc. Ai înnebunit? M-a întrebat stupefiată maică-mea. Mi-am făcut un ceai și m-am așezat lângă șemineu. Flăcările își făceau de cap cu poemele mele. Am aruncat o privire în mine, să văd dacă găsesc vreun regret. Brusc, m-am simțit de parcă am o cameră obscură în stomac, plină de boală și de mucegai. M-am gândit la Pablo Escobar, când a făcut focul cu două milioane de dolari. Se zice că banii n-aduc fericirea. Dar măcar te încălzesc. La fel și poezia.
George Dometi
Sicriu la B7. Pământ. Mormane de pământ molfăite de lopeți. Pe gardul cimitirului se dezvoltă nebunul la C4. Exploziei de lacrimi pentru a-l ataca cu regret pe cetățeanul de la F7, și un pălărier cu turn aduce o coroană de garoafe damei la H5 (sau F3). Asta nu rămâne nepedepsită. Sărutări abstinente. Dintr-un cuptor cenușa răposatului este scoasă și scuturată într-o batistă. Dacă negrul nu se apără, albul dă gri la E6. Calul se retrage în cha-cha. Poarta criptei se trântește. Necrolog de șahist.
