Lelea Ucă se canoni vreo oră să citească factura de gaz. Se împotmoli la kilowați, ea știa de la Vasîli că gazul se măsoară în metri-cubi. Cînd văzu suma de plată, porni a blăstăma amarnic. Sfîrîire-aț' în pucioasî, di bandiț', cî numa' aiasta știț', a jupui pchelea di pi om pînă-n os. Tunie ușigă-l-toaca-n voi di potlogari afurisîț'. Se calmă cînd luă seama că ea nici nu folosea gaz în gospodărie. Factura era a bisericii. Doamnie, iartî-mî. Da' cum popa nu blastămă, nu vî stricî cî v-am zîs-o ieu.
Mircea Mihăilescu
Băiatul stătea aplecat asupra cărții, complet absorbit de lectură. Taică-su îl privea blând, cu un zâmbet nedeslușit. Ce citești acolo? O carte de Cioran, despre disperare; omul ăsta înțelegea foarte multe. Așa o fi, băiete. Abordările teoretice pot fi extrem de seducătoare. Tânărul îl privi nedumerit și ușor iritat. Adică ce vrei să spui? Când ai să vrei să înțelegi disperarea la modul serios, fă o biluță de muci și lipește-o de canapea. După asta așază-te pe fotoliu cu cartea-n mână și studiază reacția mă-tii.
Diana Andrasi Zarnoveanu
a degenerat în ora de gramatică, apoi în ora de literatură, ora de sintaxă, istoria limbii și tot așa până la degenerarea totală ce-a culminat cu orgii și beții din care mi-am revenit mult mai târziu. Dar, între noi fie vorba, nu cred că-ți poți reveni cu adevărat din așa ceva: silabe, cuvinte, complemente de obiect direct, juxtapoziție, Pasternak, desinențe aglutinate asezonate cu anadiploze emfatice. M-am trezit mahmură, cu tot ADN-ul dat peste cap, lângă Charlie. Care Charlie? Bukowski, epitomul degenerării.
