E ziua de citire, doamnă. Ea dădu absentă din umeri și descuie ușa. Omul lumină cu lanterna și mormăi încurcat: n-arată nimic în plus. Cu plus e ceea ce avem în suflet, replică ea. De energie vorbesc, n-a intrat nimic în contor. Energia vine de la soare și de la păsări. Aveți panouri. Nu, luminator. Da trebuie să vă încălziți cu ceva. Cu lumina astrelor. Numa că astrele nu trec prin contor, se scărpină el după ceafă. Trec prin vise, zâmbi ea galeș. El tuși. Contorul hurui și crescu cu o unitate.
Titela Durnea
De când se lăsa soarele, Mia nu mai avea stare. Își căuta de lucru prin ogradă, ca o sfârlează, doar doar o trece timpul mai iute. Bună-sa își înghițea zâmbetele sub basma, bunu-său le ascundea pe sub mustață. Cum bătea ceasu ora opt, Mia o tulea pe deal în sus. Vasi o aștepta sprijinit într-un cot, mereu strivind un pai în colțul gurii. Aveau 15 ani și-un cer cu miliarde de stele de descifrat. Azi, în cabinet, Mia citește gânduri. Pe canapea, fiecare stea zăbovește câte-o oră. Din vază nu lipsește niciodată paiul.
Cecilia Fofiu
Speolog, în tinerețe am înnoptat în Gârda la o moață, înainte de a intra în Scărișoara. În căsuța din bârne am cunoscut iubirea curată. În ochii Lucreției mi-am zărit feciorul, în părul ei despletit, fetița. O vedeam zămislindu-mi pruncii și am cerut-o. A răspuns simplu, da. Am lăsat-o dormind cu un bilețel cu locul de întâlnire din Alba. N-a venit și am rămas sfâșiat definitiv. După doi ani ne-am găsit întâmplător. Mai frumoasă, tristă, îmi zice, o lună am întrebat lumea din munți ce ai scris acolo. Te-ai însurat?
