În cele ce urmează, Cezar Amariei (jurnalist practicant - Europa Liberă, Observator Cultural - și scriitor de ziua a șaptea - Zilele noastre mărunte, Polirom, 2018; Exerciții de liniște, Polirom, 2021) a formulat câteva gânduri după citirea textelor selectate pe LiterNet din temele: Dragoste de-o seară și Anime - toate textele aici.
*
A crescut foarte mult calitatea textelor, problemele mari au dispărut aproape în totalitate. Rămân în continuare destul de multe povestioare cuminți: pentru a ieși din pluton, e nevoie de un fir epic mai surprinzător și de mai multă libertate acordată imaginației.Publicabile:
Dragoste de-o seară
Iulia Biro
Se înnoptase. Stăteam pe un scaun pe stânga culoarului, ascultam muzică, priveam oamenii. Pe partea cealaltă, pe o banchetă cu două locuri, cu fața spre mine, era ea, cu o carte de Ishiguro în mâna dreaptă, cu un măr în stânga. Mi-a simțit privirea. S-a uitat direct la mine, pe deasupra cărții. A zâmbit. Cu ochii tot pe mine, a mai luat o gură de măr. Am văzut tot: toamne cu citit și ceață, nopți împreună, doi-trei copii, vacanțe, aniversare de 30 ani la Roma. Ea a coborât la prima, eu nu. Era târziu, eram obosit.
Este exact genul de povestioare cuminte, ce prezintă o întâlnire-șablon. Mi-a atras atenția finalul care surprinde, umanizează și salvează istorioara.
Anime
Horațiu Dudău
Ochi mari. Atât a rămas. Iris alb-negru, pe bucată de hârtie. Încet, se pierde în hăul desenelor neterminate. Seizu Kou este bolnav. Cu o zi înainte a căzut la pat. Nu mai continuă. E orb și gol. Ea zace în contur. Visează la un corp întreg. Să zboare, să lupte, să iubească. Să prindă culori. Când era încă în mina creionului, a întâlnit o mulțime de personaje din viitoarea ei viață. Dornici de povești extraordinare, pe o insulă mică, înaltă până în galaxii. Dar vârful creionului s-a rupt. Brusc.
Am apreciat imaginația autorului și capacitatea de a crea un întreg univers al unui personaj nefinalizat și cu șanse mari să rămână la acest stadiu.
Speranțe:
Dragoste de-o seară
Corina Nina
Coboară în viteză scările blocului. Nu avusese răbdare să aștepte liftul. Zâmbetul i se întinde neîncăpător, de la o ureche la alta, prin marea de coșuri care-i inundase fața anul acesta. În urechi îi cântă încă David Bowie, Absolute Beginners, iar pielea îi miroase a ea. Nora, iubita lui. Cea mai tare fată din clasă, cea mai frumoasă fată din univers era a lui, din seara asta. Frânele mașinii sună metalic, capota roșie, țipete, asfaltul cald și umed, mărul de la Nora lângă gheata lui. Ne vedem mâine, iubito.
Am apreciat scena accidentului, modul cum reușești să creezi atmosferă dintr-o simplă enumerație. Nu am înțeles deloc acel "Ne vedem mâine, iubito", dar în viața mea am parte și de lucruri pe care nu le înțeleg.
Dragoste de-o seară
George Dometi
EL dormea în patul Lui imens, în pijamalele cu Hamsa, sforăia ca un ceva pe care nu-l făurise. Încă. Eva, maimuța aia unsuroasă din oase plămădită, se piti pe sub așternuturi și cu o voce caldă, umedă îi șopti, Dragă, mă mai vrei? Hodorogul bărbos crăpă Ochiul și printre gene ciufulite îi răspunse, Ce a fost a fost. Doar știi cum merg treburile astea, doar suntem bărbați. Eva, își drese vocea guturală, scuipând printre dinți, Was it just a one night stand? Și până dimineață mărul era cidru deja.
Am apreciat imaginația autorului, ușurința de a contura atmosfera din câteva epitete. Nu am înțeles nici în cazul acestei povestioare finalul.
Dragoste de-o seară
Dorias Șerbănescu
S-au cunoscut pe facebook, el se dezbrăca în mesaje, din cuțitele înfipte în inimă de către fosta nevastă picura sânge pe laptop, ea își mototolea batista ca în fața unui cinematograf unde rula un thriller, se îndrăgostea, cu fiecare episod, cu fiecare lacrimă de sânge prelinsă. Următorul episod a fost întâlnirea lor într-o seară, pulsa un felinar, sub îmbierea teiului de mai. Sex în mașina lui, mașina trăia și ea agresiv și neobișnuit. Din acea seară, lacrimile de sânge compuneau ruta crimelor, în clape de pian.
Foarte bine conturate personajele, interesantă și atmosfera, finalul este cel care m-a scos din povestire și aici. Poate că o variantă mai puțin poetică ar fi una mai potrivită.
Anime
Florina Hegedüs
Mai spre nord-vest, la poalele muntelui Fuji, copacilor montani verzi le este luat locul de o pădure veștedă. În ea trăiește Masato. În tinerețe a fost șeful unei bande de hoți. Nu-i singur. Toseiko e cu el. O gâgâlice de fetiță cu ochi mari și zâmbet pân' la urechi. O crescuse din cap până-n, și a învățat-o să nu-i fie frică de demoni. Masato dormea când Toseiko a văzut un corp omenesc ce atârna spânzurat printre crengile uscate. I-a fost frică. A vrut să fugă. Doar că Masato încă nu-i desenase picioarele.
O povestire bine scrisă dar care m-a lăsat cu o mare confuzie în ceea ce privește relația dintre Masato și Toseiko. Pe de o parte, pare a fi una veche, pe de altă parte, nu a terminat-o de desenat și nu există vreo explicație. Cred că autoarea ar trebui să-și definească relația dintre cele două personaje.
La capitolul problemelor din texte, o singură observație:
Evitați locurile comune - "fetița cu ochii ca cerul", în cazul nostru, într-unul dintre texte. Scriem cu speranța că avem ceva nou de spus și atunci fie venim cu o comparație nouă, fie îi lăsăm ochii pur și simplu albaștri.
La capitolul ponturi, unul simplu: citiți cu voce tare, la sfârșit, ce ați scris. Veți simți ritmul frazei, veți auzi cuvintele care se repetă și care trebuie scoase ori înlocuite cu sinonime și veți înțelege dacă unele fraze sunt prea lungi ori prea scurte. Textul își va arăta singur punctele slabe.