M-arunc în taxi și scot laptopul să-mi termin tema. Zumzetul zilei mă-nsoțește o vreme, apoi se stinge. Când arunc ochii pe geam văd un car mic tras de un taur, apoi altul mare tras de un leu. În rest e beznă. Mașina ia viteză, trece uite printr-un iaz cu pești gemeni în care un vărsător toarnă lumină, ocolește un țap săgetat, dă nas în nas cu Steaua Polară purtând un fes alb cu urechi de urs, apoi alunecă pe Calea Lactee până în față la sediu. Cobor năuc. Cine i-o fi pus ăstuia volanul în mână?
Ruxandra Comșa
Dacă Imaginația ar fi o mașină, ai rămâne cu ea în drum. Asta i-am zis redactorului șef când mi-a dat ancheta la școala de șoferi. N-a contat că eram femeie și nu avem carnet. Pe colegii mei, bărbați, i-a trimis la spital și la administrația drumurilor. Accidentul în lanț era subiectul fierbinte al zilei. Nimeni n-a înțeles de ce șoferul, bun cetățean, familist și iubitor de animale, a luat ranga și-a măcelărit ceilalți participanți la trafic. Era în Ajun și Magia se întindea bară la bară pe drumul spre munte.
Titela Durnea
O să te descurci, mi-a zis. Înveți din mers. Motiv pentru care o vreme nu m-am încumetat în trafic. La un moment n-am avut de ales, se făcuse coloană în urmă. După câteva poticneli minore am prins curaj. Cu indicatoarele am întâmpinat ceva dificultăți, fapt ce s-a lăsat cu vreo două ambuteiaje de amploare. Per ansamblu, a avut dreptate. M-am descurcat. Ajunsă la destinație, am coborât cu trăirile la purtător: entuziasm, adrenalină, frici. Abia atunci L-am văzut pe Instructor. Chicotea-n barbă: prima dată-i mai greu.
