Vrei să te învăț să conduci? Am ezitat un pic, apoi am acceptat. Ne-am dus pe un câmp la marginea orașului, m-am așezat la volan și, înainte de a porni, mi-a explicat toți pașii pe care trebuia să-i fac. Cel mai mult mi-a plăcut felul în care schimbam împreună viteza. Atingerea lui mă făcea să apăs aiurea pe pedale, înecam motorul, zguduiam mașina. M-a părăsit. A spus că nu poate fi cu cineva care habar n-are să conducă. De fapt, aveam permis de zece ani; am vrut doar să-i testez pedala, răbdarea, și alte chestii.
Miruna Marin
Dacia se zgâlțâie de râs, apoi tace. De pe bancheta din spate se aude un chicotit înfundat. Nu-mi permit să râd de văru-meu. Ridică ușor de pe ambreiaj, nepoate. Dacia nu vrea, n-o gâdilă cum trebuie. Lângă mine, sor-mea se dă mare. Cu 6 ani mai mare ca mine, cu unul mai mare ca el. Și i-a ieșit pornirea din prima. Apoi s-a oprit repejor în șanț. Bogdan întoarce iar cheia și reușește. Dacia duduie pe răzor. No hai, că dacă voi doi ați fi unul, v-ați descurca la condus, zice unchiul și eu râd din toată inima.
Daniel Onofrei
Prima oră de condus. În mașină miroase puternic a brânză de oaie. Vă deranjează? Avem două oglinzi laterale. Stânga-dreapta. Mi-a zis nevastă-mea să iau că vine băiatu și-i place. Și asta de sus e retrovizoare, adică vezi în spate. Am luat și-o șuncă afumată că merge cu ceapă roșie. Pedala de ambreiaj. Apăsați, că nu mușcă. Pastramă n-am luat că nu arăta bine. Frâna. Și era cam scumpă. Accelerația. Am și-o țuică de anu trecut. Beți? Nu. Foarte bine. Schimbătorul. Că anu ăsta nu s-au făcut prune.
