Fată, m-am înscris. Da, la el. În primul rând, îmi place mașina. Pentru că-i roșie, cu tapițerie albă de piele, dar și pentru că-i mică. Nu degeaba se zice că lungimea știi tu a cui e invers proporțională cu mărimea mașinii. Da, fată, brunet, cu ochii albaștri. Un gentleman. Intru în fibrilație când îmi pune centura de siguranță. Și ce voce are. Mor, când îl aud: ambreiaj, frână, schimbați viteza. Permisul? Dă-l dracului, că nu pentru el m-am înscris. Nu se compară cu un certificat de căsătorie.
Adina Drag
Sunt momente în care pur și simplu știi. L-am mirosit de cum s-a urcat în mașină. M-a mirosit înapoi. August se simțea fierbinte între noi și degetele mele lăsau pe volan urme. M-am fâstâcit când m-a întrebat dacă sunt relaxată. Nu eram, la naiba, picasem de trei ori. Tamburii urlau când conduceam eu. Așa mi-au zis. Că merg cu frâna de mână trasă. Păi da. Știi să conduci? Știu. Du-mă unde vrei atunci. L-am dus la Mall și i-am cumpărat înghețată. A râs din toată inima. De-atunci conduce doar el.
Alex Caragian
Dom' Profesor are patalamaua școlii vieții în buzunarul de la piept: batista cu carouri cu fețe lipite-ntre ele cu muci uscați. Incomplet, are o gaură în suflet și alta-n izmene. Într-o zi când dormea-n autobuz a simțit o mână. Îl chema. Înaltul Ordin al Învârtitorilor de Covrig i-a făcut semn cu degetul. Cel mijlociu. I s-au dezvelit toate tainele: Geografia șoferilor cu brăduleți parfumați, Istoria inventatorului roții de piatră. A absolvit magna cum necum și deși tot prost, acu' semnalizează.
