Zig-zagul fin al crestelor i se contura în față. O prezență masivă de care să-ți agăți privirea, să n-alunece cu torentele de oameni care curg mereu. Zig-zag și cuțitul de tăiat chifle, una după alta, grămezi uriașe. Zig-zag și gândurile, ce bine c-am ajuns aici. Aici la munte, unde oamenii sunt fericiți, unde lucrurile se întâmplă, unde e aer curat. Uneori nu mai știa dacă muntele e real, sau tot o instalație de mall. Clipea des fixând visul de dincolo de geam, ignorând mirosul de carne prăjită, aici.
Marius Dichisan
Conduceam pe ruta 66 și am trecut de Marele Canion în timp ce se înnopta. Am tras în primul loc de parcare și m-am afundat în pădure. Am pus cortul și stăteam lângă foc, pregătindu-mă să savurez o bere. Deodată, o creatură păroasă apăru lângă foc. Avea vreo trei metri înălțime și răspândea un miros puternic de mosc. Ne-am privit unul pe celălalt câteva clipe, apoi Bigfoot a luat o bere din bax și așezându-se, a tras o înghițitură zdravănă. S-a uitat din nou la mine și a zis: What? No one is going to belive you.
Andra Toropoc
Soția mea e din specia aia cu picioare prelungite de schiuri și-n concedii mă târăște pe pârtii. Urăsc zăpada, nu-mi place la cabană și nu înțeleg discuțiile nesfârșite despre cristiane. Este a n-șpea iarnă când zac lângă saint-bernardul locului, i-am golit butoiașul și-am prins curaj. Am scris cu pipi pe omăt: eu vreau la mare. Nevastă-mea, rușinată de gestul meu, pare că mă înțelege, îmi spune că mă duce unde am dorit. Aș vrea să chiui de fericire, dar îmi cade fața când intrăm la hotelul Marea Neagră din Sinaia.
