Era alpinist profesionist. Îmbinase pasiunea pentru munte cu meseria. Un bărbat frumos și vesel. Tocmai plecase în concediu când șeful lui a vrut, atunci, în acea zi, să demonteze o antenă de pe pilon. A venit cu bucurie și zâmbet pe buze, s-a suit până sus, a atins cota și-i mai trebuia un metru să poată demonta obiectul. S-a asigurat doar cu cârligul de la piept pentru scule. Când s-a întins mai mult nu a realizat că inelul ieșise din cârlig. S-a zdrobit după o cădere de zeci de metri. Doar zâmbetul a rămas.
Nelida Holban
Hotărâm să mergem la începutul unui iulie, mai demult petrecut, la Padiș. Punem corturile, stabilim traseele. Hei, ne împărțim în grupuri, ca Cireșarii. Unii mergeți la Izbucu' Galbenei, alții la Cetăți și Chei, iar noi ne echipăm și pornim spre Focul Viu. Vreau și eu în peșteră cu tine. Nț. E prea greu. Tu du-te în Chei, dar ai grijă să nu cazi. Someșul Cald e al dracu de rece. Auzi, e și periculos un' te duci? Mda. Simt că mi se strânge inima. Ăăă, atunci ai grijă să nu pățești ceva, că n-am cum să vin la tămâiat.
Bogdan Sebastian Burjan
În savană totul se uscase. Mai adia câte un vânt. Fierbinte și el. Ce ridica doar praful. Nu mai era nimic viu acolo. Nu putea nici să respire. Vedea în depărtare muntele. Îi vedea vârful. Alb, înzăpezit. Găsesc acolo și umbră și apă și-a spus. 4 zile a străbătut savana cu tălpile arse. Alte 4 zile i-a luat să urce. Mai avea până în vârf. De pe platoul unde se afla, a privit în vale. Începuseră ploile. A revenit vegetația, animalele și tribul său, cu care se certase. A privit apoi stelele. 4 zile. Mai trebuia.
