Copilul se uita curios la Moșu' oprit pe uliță. Pentru că i s-a părut rătăcit, l-a luat de mână, hotărât să-i arate drumul. Moșul mergea greu cu sacul atârnat în spatele gârbovit de vreme. Când au ajuns în fața unei case sărăcăcioase, s-au oprit. Moșule, să intri pe ușă, că hornul e șubred. Și, te rog, nu te zgârci, lasă cât mai multe cadouri. Sunt patru ghetuțe, chiar lângă ușă. Copile, dar asta nu e casa ta, i-a răspuns bătrânul. La mine știi drumul, Moșule, că ai venit în fiecare an, pe ei nu i-ai găsit niciodată.
Florina Hegedüs
Jim era portarul clădirii. Intersecția străzii X cu Y. A fost angajat în ciuda inesteticei pete maro uriașe ce-i acoperea obrazul. Pensionar fiind, își dorea rotunjit venitul. Săritor în a ajuta, discret, ne-a atras respectul. Știindu-l singur ne opream spre a-i împărtăși povești, a-i cere sfaturi. Într-o zi, bărbații l-au sfătuit. De Crăciun ne-am adunat în holul imobilului. Toți bărbații, chiar și cei tineri, aveau barbă. Și Jim. Era fermecător. Mi-a zâmbit, am dansat. Din acea iarnă amândoi trăim o primăvară.
George Dometi
E final de decembrie. Deja. Oare mă rad sau mă lasă așa? Mă foiesc prin cameră. Scândurile pârâie. Pesemne că încă se usucă. La atingere pare abrazivă căsuța asta. Luna trecută am rindeluit trei, anul ăsta o mai fac doar pe asta. Mă gândesc uneori cât poate fi de confortabilă tăcerea scoarței de vreme ce omul și-a ales să fie acoperit de burdihanul ei lemnos? Simt un fior rece. Îmi târâi neputința până la masa de scris. Scriu, E ultimul Crăciun împreună cu voi. Analizele arată viață inoperabilă.
