Avea de lucru doar o dată pe an, însă atunci totul trebuia calculat cu precizie. N-ai fi zis că, masiv și bătrân cum era, ar fi în stare de așa coordonare și agilitate, dar anii de antrenament și misiuni nu fuseseră degeaba. Primea mesajul cu ținta și detaliile. O scotea pe Iarna, arma lui cu lunetă, din seiful ei și o pregătea. O curăța și-i vorbea încetișor, ca unei iubite. Îi explica ce era de făcut. Pleca, răcea pe cine trebuia, apoi se întorcea în sătucul lui islandez, unde nimeni nu știa că el e asasin plătit.
Ana-Maria Butuza
E dimineața de Ajun. Somnoros, se întoarce cu spatele la ceasul care sună și scapă una puturoasă. Noroc cu mirosul sarmalelor care fierb molcom pe sobă. De voie, de nevoie, își ia în spate laibărul făcut din blana ultimului ren, mort de bătrânețe. Al naibii de frig, se zgribuli bietul și mai aruncă un lemn în sobă. Își scutură barba albă, de cenușă și se așază fără chef pe scăunelul cu trei picioare: iar hornuri, oftă. Noaptea asta mă termină. Eu și Bruce Willis ce mai suntem greu de pensionat.
Corina Nina
Urăsc iarna din toată inima. Nu m-am dat niciodată în vânt după ea, însă în ultimii ani chiar nu o suport. Mâine plecăm la ski. Mă doare spatele numai la gândul ăsta. Ce faci, iubi, la ce te gândești? Era să fac infarct. Lola, iubita mea, e o vrăjitoare blondă, de 30 de ani, care îmi ghicește gândurile. În pat e minunat, nu avem nevoie de cuvinte. Alteori, mi se zbârlește părul alb din barbă, jur. Mă gândeam ce să-ți pun sub brad, zâna mea, nu sunt eu Moș Crăciunul tău preferat care-ți îndeplinește toate dorințele?
