Suzana Heleșteu n-avea copii, că nu putuse să facă. Nici la bărbați nu prea avusese noroc. Lumea zicea că-i prea înaltă. Uneori, la biserică, dacă stăteai îndărătul ei, nu te mai puteai minuna, că era și lată-n spate. Decembrie o prinse-n concubinaj cu singurătatea croșetând un puloveraș pentru cine-o fi. Cu un an în urmă făcuse cozonaci și, până să gonească niște pezevenghi care-i aruncau cu zăpadă în prispă, i se arseseră toți. Se uită în oglindă, oftă o dată și își lipi cu grijă barba pe care-o luase de la oraș.
Daniela Toader
Am stat toată noaptea cu ochii în televizor și cu telefonul fix lipit de ureche. Se trăgea în centru, la Modarom. Ruinele de lângă casa telefoanelor fuseseră transformate în cazemate. Gloanțele șuierau dincolo de ferestre și bocanci negri, grei, călcau apăsat pietrele cubice. De frică, am tras obloanele și am stins toate luminile. Să nu ne vadă. Apoi am coborât în pivniță. Să nu ne audă. Or să vină americanii, o să vedeți, așa ne-a spus bunicul. Uneori își lăsa barbă, alteori nu. Tare greu a trecut iarna aceea.
Andrei Tiganus
Moșulețul ieși vesel din scorbură și inspiră aerul proaspăt. Apoi intră înapoi, barba tremurând de frig. Cum de venise iarna mai devreme? Oamenii ăștia, numai prostii aduc. Ei și cu firele lor de cablu și cu 5G-ul lor nesuferit, că i-au umplut pădurea de antene. Le trebuie internet printre copaci, să se hlizească în pătratele alea ale lor. Și acum au adus iarna mai devreme decât trebuie, să-i strice lui frumusețe de recoltă bio. Oftează tare și apucă fixul. E al patrulea apel, pe luna asta, la direcția forestieră.
