Ia uite, mami, ăsta-i cozonac, spuse fetița. Amândouă stăteau cuminți pe niște cutii de carton, în fața gurii de metrou. Cozonac e, răspunse mama, că azi e sărbătoare și oamenii mănâncă sărmăluțe și cozonac. Azi oamenii sunt mai buni decât în alte zile. Ce-s alea sărmăluțe, mami? Mama luă zdreanța de pătură și înfășură fetița ca într-un cocon: uite, te-am făcut o sărmăluță, să nu-ți fie frig. Sărmăluța râse cu poftă. Sub lumina magică a unui felinar, două sărmăluțe adormeau pe o cutie de carton. Miroseau a cozonac.
Adriana Patroi Miu
Tincuța locuiește în capul satului, ultima casă, cea care dă spre izlaz. Oare ascultă cineva dorințele pe care ți le pui de Revelion? Se întreabă ea în timp ce numără cu grijă sarmalele din oală. Diriginta i-a spus că are șanse să intre la un liceu bun. Greu de crezut pentru un copil obișnuit să spele rufe și să curețe la porci toată ziua. Câti două dă fiecare, Tinco, că nu ie destul. Doar Lușu pare să o înțeleagă în timp ce îi linge grăsimea de pe degete. El și străinul care i-a promis că o scoate din sărăcie.
Monica Aldea
Pe Tărâmul Gurmandiei de jos, Întâiul Sarmalagiu al Curții pregătea marea sărbătoare a sarmalelor. Se opinti să învârtă cheia grea în ușa visteriei. Lângă tezaur trona butoiul cu cea mai vestită varză murată din ținut. Închis cu sigiliul regal și păzit strașnic zi și noapte. Se desfăcea de 2 ori pe an, la Vărzariile Mari și Mici. Împăratul de Kale deschise Sarmaliada aruncătorilor de cotoare. Pe eșafod, Călăul decapita simbolic căpățâni de varză. Aroma delicioaselor bucate se răspândea în Regat.
