Ce a produs declicul e mai degrabă bizar.
Sunt de formație inginer și locuiesc în Belgia din anul 2000.
În 2011 am abandonat cariera de angajat și am pornit în aventura de independent.
Ca să profit de numărul de TVA din posesie și ca o reacție de rezistență în fața uriașelor impozite belgiene, am început să achiziționez echipamente pe care altfel nu mi le-aș fi putut permite.
Astfel, am putut să trec destul de repede de la vechiul și minunatul meu aparat Canon 550D la Canon 7D, mai apoi la Canon 5D Mark III, IV, precum și la obiective profesionale.
Știu, sună prozaic, dar aceasta a fost succesiunea de întâmplări, gânduri și decizii care mi-au descoperit pasiunea și bucuria meșteșugului fotografiei.
Apoi, am început să particip la ture și ateliere foto și chiar să urmez cursurile online ale unui institut fotografic serios, cu secțiuni de studiu, lucrări practice, evaluări și note, sub îndrumarea unor fotografi celebri și cu o diplomă de profesionist, după aproape un an de studii.
Pe lângă Facebook și câteva librării de stoc, unde am publicat poze în speranța deșartă a unei activități lucrative, am început să încarc fotografii pe 1x.com. Satisfacția de a fi trecut de furcile caudine ale curatorilor și de a fi selectat dintre mulți fotografi excelenți din întreaga lume a contribuit la motivația de a continua.
La început, pe lângă peisaje, am fost fascinat de fotografia de stradă și am avut câteva reușite notabile.
Din păcate însă nu am putut continua întrucât explozia expunerii in rețelele sociale și înăsprirea restricțiilor referitoare la drepturile de imagine au făcut ca strada să devina o experiență din ce in ce mai frustrantă.
Așa că am abandonat strada și am continuat doar cu fotografia de peisaj.
Cum zice românul, tot răul spre bine.
Fotografia de peisaj înseamnă locuri frumoase, speciale, pentru care merită să investești timp, bani și efort.
Din cineva care ura să călătorească după primii ani din Belgia când firma în care eram angajat mă obliga să călătoresc 60% din timp, m-am transformat într-un călător veșnic pe picior de plecare.
Desigur, lumina este cea care face sau strică un cadru fotografic, iar lumina cea mai frumoasă e atunci când soarele e aproape de linia orizontului.
Iar soarele pieziș e pentru cel mai mult timp in nord (în emisfera noastră, desigur), cât mai la nord, dacă se poate, chiar dincolo de cercul polar arctic.
Așa am ajuns să mă îndrăgostesc de Norvegia și Islanda.
Vă las aceste câteva imagini din Norvegia, câteva din locurile prin care am trecut și care exercită asupra mea o atracție inefabilă, aș îndrăzni să spun chiar ezoterică.
Parcă doar acolo mai reușesc să mă deconectez complet de lumea in care trăim și să mă conectez cu o bucățică din ceva infinit, misterios, dar absolut minunat, perfect.
Doar în astfel de locuri încep din nou să cred.
1x.com/yossarian22
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
