Să nu stai singur mamă, nu e bine. Să iei un suflet lângă tine, să-ți țină și ție de urât. Ambițios, am lăsat tot in urmă. Și-am săpat prin pământ uscat și rădăcini amare. S-a meritat, am dat de moale și rădăcini de sevă. Dar tot singur, singur. Și într-o zi o auzii. Vibrația ei, gheruțe scrâșnind în sol, șoapte calde în întuneric. Mirosul ei intoxicant. Sap către ea, o amorțeală dulce îmi intră în suflet și-n trup. Deasupra, în seră, un aparat mic negru cu un cap de cârtiță tăiat de un X roșu.
Ana-Maria Butuza
Ca în fiecare an, în 2 februarie, clujeni înarmați cu bețe și saci au urcat Dealul Feleacului. Au scormonit găurile galeriei U până când primul a vestit: am găsit și toți s-au adunat în jurul lui Mic care a ridicat, princiar, cârtița deasupra capului, a strâns-o de coadă și aceasta a vorbit, însă în ungurește. Mai căutați, le-a cerut Mic, și când o aflară, animalul grăi: primăvara începe în martie și va ține până la sfârșitul lui mai. De ziua mea nu mai vreau urări, aștept cadouri de vreți să aveți o toamnă lungă.
Ruxandra Comșa
Alde tac-tu mă înșală, ne-a zis mama la micul dejun. Era să-mi rămână râma-n gât, dar m-am prefăcut că nu. La fel și frații mei. Noi știam și cu cine, că na, copiii văd multe. M-am hotărât să plec o vreme. Am găsit o galerie cu ashram, dacă mă regăsesc, mă întorc, dacă nu, nu. Seara am făcut pizza și maraton de filme. Spre ziuă a apărut și tata, ușor cherchelit. Mă, da de ce nu dormiți voi la ora asta, mă-ta unde-i? În India, am răspuns noi în cor. Ia uite mă, eu mă spetesc forând și ea o arde pe kama sutra
