Eu nu cred în reîncarnare, cred sau io știu, mi-ar plăcea să cred, într-o continuare a mea, a noastră, ca o extensie a suflului meu, într-o iarbă verde sau un copac. Putrezim sau ne aruncă cenușa în livadă și de acolo, din noi ăia țărână, ies câmpuri întregi de margarete și de maci. Pe bunicul îl îngropaseră sub măr, acum erau narcise acolo. Stăteam liniștită la soare, din casa veche se auzeau oale mișcătoare și voci familiare. Copiii băteau mingea. Culcaseră la pământ toate capetele de flori. Who's the winner?
Andra Toropoc
O adoram, eram prieteni din copilărie. Intrasem la liceu, eu la Lipatti, ea la Zoia și visam să-i declar iubirea cu muzica mea pe versurile ei. De-o vreme ne vedeam rar, eu exersam pentru concursuri și ea a făcut echipă cu alt băiat în campionatul Frunza nelipsit la bloc. Eram supărat, Bach nu-mi ieșea și prin geamul deschis auzeam urale. Cei doi se sărutau aprins pe podiumul improvizat. Mi-am vărsat lacrimile urlând pe clape the winner takes it all. Apoi inima mi-a devenit un clavecin bine temperat și-am câștigat.
Nicolae Popescu
Pricop vine-acasă la unu noaptea. Vera îl ia-n primire imediat: Unde-ai fost, mă? Pric a băut șampanie, are sânge-n instalație: Ăăă, recunosc, am fost la Gilda. Îți zic sincer, e altă ligă la toate, chiar și la mâncare. Face ciorba de perișoare mai bine ca tine. Vera mustăcește: Mda, a venit să-mi ceară dimineață o porție, cică să-i pună lui Panfil la sufertaș. Și ia zi, tot poziția misionarului a cerut-o? Pric face ochii de broscoi: Asta de unde-o știi? Mă, prostule, de ce crezi că mă caută Panfil, pentru ciorbă?
