Pârșul se uită cruciș la dromader. Ești nebun? Cum să mergem fără cadou? Ea nu ți-a adus un evantai cu pene? Nu, ăla e de la vulpe. Și l-am dat de ziua șarpelui. Care? Ăla galben. Care galben. Pârșul se opri din ronțăit. Cum care. Șarpele. Mai aveam o ascuțitoare electrică de la arici. Fraierii, nu știau că nu am prize. Dar l-am dat știucii la nuntă. Ce facem atunci? strigă dromaderul cu capul în sertar. Am găsit niște ochelari de soare. Par noi. Oricum e oarbă și nu se prinde. Găsim și o pungă?
Dan Banu
E o cârtiță undeva, musai să o dibui, șopti Moș Gligor pentru sine. Altora nu le zicea nimic. Tăcea și dădea din mâini. Cu sapa, cu furca, cu plugu, cu sfurnitoarea. Apăsat, de parcă se căznea să-și îngroape vorbele cu ele. De-o vreme însă cineva îi scurma prin suflet, ca o cârtiță, 'cerca să sfarme pietrele cele mari ce atârnau greu și fără să izbândească scotea din lăuntru bucăți mici de simțire ca niște grăunți transparenți de pământ. Moș Gligor oftă și își șterse iar ochii cu mâneca boarfei.
Horațiu Dudău
Paharul e gheara ta, cu care te zgârii pe față, zilnic. E punctul de plecare, punctul de sosire. E cercul înțepenit în timp. Îți petreci ore întregi privindu-l. E ura din iubire. E alfa și omega. E oboseala dintr-o secundă cu boală cronică. E vindecarea, din păcate. E tremurul dinaintea pasului spre nimic. E inima singurătății. Filimon nu înțelegea de ce psihologul folosea atâtea definiții ca să-i explice că el e un bețiv. Plus că fiecare oră îl costa trei sticle cu vodcă de calitate. Pe puțin.
