Un coleg bolnav grav, un pacient căruia îi moare fiul la 43 ani de infarct, alta atacată de un câine din senin, un domn de 87 ani care arată ca de 70, femeie de 55 ani care intră în cabinet susținută de fată pentru că nu poate să meargă. Ce au în comun oamenii ăștia? Voința de a trăi. Unul pentru copii, altul pentru nepoată, să nu cadă pe capul copiilor. Toți au de învățat niște lecții. Dar parcă azi am auzit doar de lecții grele care m-au copleșit. Pe mine și pe toți ceilalți.
Adina Drag
Se spune că visele se nasc în inimă. Al meu îmi ocupa tot corpul, parcă mă și durea câteodată. Băieții din sat voiau să fie ca Messi sau ca Ronaldo. Aproape toți. Doar Petrică a lui 'nea Vasile, care stătea mereu în atac, visa să fie Lewandowski. Avea chiar și un tricou cu el, la mâna a doua ce-i drept, dar pentru el nu conta. Zicea că are puteri. Și chiar avea. Când i-a rămas tricoul mic, a ajuns la o echipă mare. Nu știu care, nu mă pricep la fotbal. Eu m-am făcut învățător la școala din sat.
Sanda Burță
Mai aveam un borcan de zacuscă și-o juma de franzelă, bani ciuciu, da ai mei de un-să știe dacă io-i mințeam, am, mamă, stai liniștită, vin acasă după sesiune, nu mai veni tu cu trenu. Înc-o săptămână. Șapte zile ori trei mese pe zi, îîî, două mese pe zi, asta-nseamnă paișpe. Cum împărțim noi un borcan de zacuscă-n paișpe? Mă doare capul. Auzi, Liviule, îmi dai și mie împrumut moneda aia șmecheră, legată cu ață, să-nșel și io Poșta română? Tre să sun acasă, te rog io. Împart cu tine borcanu ăla.
