Ce-aș face de-ar fi posibil să retrăiesc acea zi? Aș apăsa tasta, răspunzând da, ne-am întâlni pe Cetățuie, ne-am plimba, tatonându-ne, am bea un vin la Panoramic să eliminăm stânjeneala, apoi aș râde zgomotos la glumele lui, am ajunge la el, aș face dragoste cu necunoscutul, m-aș trezi dimineața cu mâna lui apăsând sânul meu stâng, eu aș face cafea, el ochiuri, m-ar privi amorezat spunându-mi: rămâi, definitiv, eu m-aș uita pe geam și-aș vedea ghioceii. Da, clar n-aș schimba nimic din acea zi.
Adina Colțea
În fiecare seară ședea copila cu ochii în fereastră și tresărea citind în stele. De fapt visa cu ochii deschiși și țesea povești din caierul simțirii. În vremea asta Cătălin o apela șăgalnic, dar ea nici că întorcea privirea, așa de tare nu-i păsa. Când stelele șoptiră c-ar vrea s-o strângă-n brațe, degrabă se-mbrăcǎ-n strai de primăvară și alergă în crâng. Lângă fântână, Cătălin o aștepta zâmbind viclean cu telefonu-n mână. Deblocă ecranul cu un desen de-o stea și-i arătă profilul lui de astru.
Bogdan Sebastian Burjan
Swipe left, left, left, right, it's a match. Cât de simplu a fost. 2 profile parcă decupate și s-au potrivit la fix. Se vedea și puțină burtă, acolo, sub tricou. Dar îl considera cute. Era încântată. Îi scria și îi răspundea aproape instant. Avea mereu cuvintele la el. Un limbaj cultivat, vocabular bogat. Folosea și fraze uneori. Nici pe mIRC nu petrecuse atâta timp. Iar el continua să o impresioneze. Ne vedem, întrebă el odată. Să nu ne dăm date. Să rămânem așa. E încă primăvară. Mai vreau să visez, a răspuns ea.
