Și unde ai cunoscut-o, întrebă bunicul curios și flămând de-o vorbă. Pe Tindăr, răspunse tânărul fără vlagă. Buzele moșului se-înghesuiră într-un colț și sprâncenele se aburcară una spre alta. Își reveni repede și zâmbi șiret. Eu tot așe, pă Tindă. Așternurăm un țol și-o cunoscui bine. Apăi unde să merem, că într-o parte dormeau ai ei, în ailaltă frații și afară înghețase clopotu-n băț. Da-i plăcu s-o cunosc. Fu rândul tânărului să strâmbe din buze. Unde zici c-ai cunoscut-o? P-un țol, în tindă.
Gabriel Rusu
Am obosit să-i tot explic lui Marcel că are nevoie de o femeie adevărată. Domnișoarele din mall îi dau swipe fulgerător, iar el se plimbă de la o insuliță la alta când fericit, când dezamăgit. Nu le condamn, așa eram și noi la 20. Nu puteam vedea în ansamblu, ne consideram stăpânii lumii. Dar vine o vreme când lumea ta se reduce la un apartament cu două camere. Cineva trebuie să-ți șteargă ridurile cu o vorbă bună. Mereu mă întreabă râzând, unde naiba încape atâta înțelepciune într-un consultant de vânzări.
Ionuț Tuhoarcă
Eram în cadă. Tuțica pe wc-u. Vorbeam despre Perisabilitatea relațiilor interumane în viața cotidiană de zi cu zi. Nu, nu e titlu de doctorat. E ce vorbesc eu cu Tuțica în baie. Săraca, îmi spunea cum, era odată cu un dârlău de-al ei. Ăla a stat, ce-a stat. Într-o seară a plecat după țigări. Nu s-a sinchisit nici să scrie un bilețel de adio. Ne mai vedem. Nenorocitul. Mi-am destăinuit și eu sufletul zbuciumat. I-am spus că am avut o prietenă în tinerețe. O chema Niculina.
