Și apoi a ajuns pe un tărâm unde fiecare zi avea câte zece nopți, căci la fiecare apus de soare, luna răsărea de zece ori și apunea de tot de atâtea, iar când soarele răsărea din nou de unde luna se stinsese, începea ziua a doua și ținea până când apunea din nou acolo unde luna urma să răsară și bineînțeles să apună de atâtea ori de câte răsărise și să continue acest ciclu inebranlabil timp de zece zile, fiecare zi cu câte tot pe atâtea nopți, însă când soarele răsărea în cea de-a unsprezecea zi
Fabiola Stoi
Întâi a fost întuneric și neant și niciun dumnezeu nu se plimba deasupra nimicului. În a doua noapte, gânduri străbătură golul, ca niște stele cu coadă. În următoarele nopți, din nimic ieșiră întrebări și câteva răspunsuri luminară bezna. Nopțile celelalte se umplură de voci și bătăi de aripi. Un război se dădea la marginea vidului și lumile prinseră a se recrea. În a unsprezecea noapte, când își simți corpul, întunericul capătă contur și un nume postum, comă. A douăsprezecea noapte se făcu zi.
Ionuț Morariu
L-au botezat Malvolio. Dar avea suflet de duce. Părinții au descoperit repede că nu era făcut pentru lucrul cu ziua. Tot ce era în stare să facă era să privească pe fereastră cum moartea transformă frunzele în frumusețe pură. Deprinderea asta l-a și orbit. Se credea Borges și profețea într-un bordel din Caracas când l-au împușcat în cei doi dinți din față. Le-a mulțumit asasinilor și le-a spus așa. Dulcea ca mierea-i glonțul care mă scutește să văd dezagreabila priveliște a naturii umane. Amin.
