Cel în care cineva vine și salvează țara asta. O face de neînvins. Mă rog, sau se asigură cel puțin că nu se mai aruncă gunoaie pe câmp. Un fel de pater familias sau o mamă zdravănă. Nu există, taică, așa ceva, mi-a șoptit un bătrân ce vindea ridichi pe marginea drumului. Nu l-am crezut. Am deschis televizorul și-am aflat că toată lumea așteaptă Un Mesia. Dar să fie doar al nostru și în folosul nostru. Un instrument pentru popor. Care popor? Cel rămas, pentru că cel plecat nu crede în așa ceva. Film de film.
Fabiola Stoi
Mergem pe jos până la grădina de vară. Acum i-aș spune Gloria, mon amour d'antan. Ajungem pe lumină și prindem bilete. Mama a făcut sandwichuri pentru tata, sosit direct din șantier. Ecranul e imens, eu mititel, mă pierd pe băncuță. Tata pleacă după semințe, oferta e variată, dar știe o tanti care vinde la pahare mai generoase. Revine cu buzunarele pline, dar nu spargem semințe decât după ce se lasă seara. Așa e în program. Începe filmul. De atâta așteptare adorm. Perfect odihnit pentru drumul pe jos spre casă.
Titela Durnea
Știu c-a fost cea mai proastă decizie din viața mea să-l iert de-atâtea ori. Simt regretul cum roade-n carne. Fato, te auzi? Te-a înșelat, te-a rănit, te-a furat și, ce dacă? E-atât de facil să dăm mereu vina pe Bărbos. Mă lași? Nu trăiești în trecut. Trăiești azi, acum. Ia-ți viața în mâini și fă pași din fața mea. Ai o rolă întreagă de film înainte. Goală. N-o irosi. Eu atât îți zic: degeaba ai peisaje divine dacă scenariul e de căcat. Asumă-ți hârtoapele. Iartă-te. Singura certitudine ești Tu.
