Nea Cristofoare, îl ruga tata, ia-l pe mucos cu mata, mucosu eram io, c-am treabă și mi se-ncurcă-n picioare. Și nea Cristofor mă lua cu el la Patria. Nuș' câte scări suiam până-n cabină da știu că scările alea duceau direct în cer. Acolo sus, Cristofor nu mai era Cristofor, era însuși Dumnezeu, îi făcea pe amărâții de sub el să râdă, să plângă, să-njure. Să viseze. La urmă, tulumba aia de lumină dispărea, nea Cristofor se făcea iar mic, pe mine mă lăsa acasă și el se-ntorcea la nevasta-dumnezee. Coana Marta.
Corina Nina
Picioarele ei s-au încolăcit, cu toți mușchii încordați, în jurul lui, ca niște parâme calde și vii, legându-l iremediabil de țărmul ei fragil. Ca un răspuns, mâinile lui i-au strâns fesele albe, făcând un nod suplimentar de siguranță. Mișcările i-au devenit ritmice, intense, ca o furtună căreia i s-a abandonat total. Înainte de a adormi, a cuprins-o cu brațele strâns, de la spate. Te iubesc, Ano. Vocea ei i s-a strecurat în suflet ca un pumnal. Dragul meu, nu-ți face filme, știi că sunt măritată.
Ana-Maria Butuza
Eu, figurantă, în prima zi de filmări. El, regizor, enervant de perfecționist. Vorbește puțin, gesticulează mult. Mai la stânga, zice, și îmi face semn cu mâna spre dreapta. Mă uit confuză. Fă cum îți spun, urlă, și repetă semnul. Fac un pas spre dreapta. Ești proastă? Am zis la stânga și face semn cu mâna spre dreapta. Tremur, fac doi pași spre stânga. Stop. Așa nu pot lucra, se ia cu mâinile de cap, niște amatori. Când spun să te duci spre stânga, te duci spre stânga și face semn cu mâna spre dreapta. Ai înțeles?
