Fănel căzuse lat de vreo trei ore, dar Levănțica era plină de energie de la câteva cafele și o prinse noaptea la televizor. Tot trecând de pe un post pe altul, nimeri aceeași reclamă la chipsuri de câteva ori. Se uită precaut la Fănel și se ridică delicat din pat, deși când arcurile scăpară de 106 kilograme, se auzi un scârțâit. Chipsuri nu avea în bucătărie, dar tăie două felii groase de pâine și le unse cu zacuscă. La prima îmbucătură însă îl auzi: Iar te îndopi cu pâinea cea de toate nopțile?
Nicolae Popescu
Stau la o coadă ce nu se urnește. Fac un pas lateral, să văd ce se-ntâmplă. O femeie în vârstă a cumpărat o franzelă, o conservă de iahnie și acum numără monedele din portmoneul gri de pânză. Nu-i ajung banii, iar pleoapele fără gene nu-i pot ascunde umilința din priviri. Altcineva, nu eu, îi oferă zece lei. Femeia îi primește cu mâini descărnate și mulțumește cu un zâmbet fără glas. Femeia se întoarce și pleacă încet, cu pași târșâiți. Mânerele lungi ale sacoșei mătură pământul. Azi are ce să mănânce. Dar mâine?
Alex Caragian
Eram singur acasă și am auzit bătăi în ușa de la intrare. Ce m-a făcut să tresar nu a fost zgomotul, ci faptul că înainte să poți ciocăni la ușă trebuie să treci de poartă, iar aceasta era încuiată. Ușa nu. Și necuratul a intrat. De obicei vizitează casele noi fără să dea de veste, acum a făcut o excepție însă. Sau o greșeală. Eram cu demonii mei, jucam cărți pe porunci. Zece, maxim. Cărți de literatură. I-am spus Satanei că masa e plină. Se moare mai târziu. Demonii râdeau, înfulecau și râdeau.
