Coada e fără sfârșit. În față, într-un halat albastru pătat cu vaselină, e nea Matei de la SMT. În spate-i lelea Maria din capătul uliței. A venit direct de la cartofi. Mirosul de miez aburind se strecoară afară, îmi gâdilă nările, îmi face burta să ghiorțăie. Cartela, fetițo. Abia ajung cu nasul la geam. Întind bănuțul de aluminiu. Ce-s părinții tăi. Tata-i muncitor și mama învățătoare, răspund. Tac-tu să facă bine să ia din oraș. Aici e doar pentru CAP. Mă dau la o parte. Sacoșa flutură-n mână ca un steag trist.
Marian Bircea
Am mâncat propaganda socialistă pe pâine. Sandvișul cu untură de porc și ceapă, învelit într-o foaie din omniprezenta Scânteia, pus în plasă lângă o sticlă de un kil cu apă făcea călătoria printre lanurile cu grâu până la cele de porumb unde mergeam la prășit. Cerneală tipografică se imprima pe pâine, iar grăsimea scursă pe hârtie amesteca cuvintele de pe ambele părți într-un amalgam doctrinar al unei ideologii rezumate la o singură lozincă. Nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine. Ultima parte era o minciună.
Ionuț Morariu
Cu oasele frânte de bastoanele gardienilor, s-a târât până la mormanul de zdrențe din capătul barăcii. Și-a apropiat fruntea de fruntea bătrânului care zăcea acolo și i-a vorbit cu vorba minții. Rabbi, dezleagă-mă de trup. Un glas de heruvim s-a pogorât atunci peste el. Doar morții au văzut sfârșitul foamei, fiule. Noi, restul, schelete ce spânzură de-un codru de pâine suntem datori să mestecăm bucată cu bucată amarul zilelor. Nu arunca de la tine darul Domnului. Asta-i hrinca de pită pusă de El înaintea ta.
