Robotea din zori pân' la lăsatu-ntunericului. De-acu pruncii erau spălați, culcați, curtea lună, orătăniile grijite. Și apărea Iorgu-al ei la capăt de uliță împleticindu-se, duhnind a trudă și jinarz, afurisind om, înger și drac deopotrivă. Iustina-și ștergea lacrima cu dosu' palmei, apoi degrab trântea mămăliga cu mujdei pe masă și se-nchina Icoanei Maicii Domnului, ce lăcrima și ea agățată-n tindă. Asta pită i-a fost dat să-mbuce când a cerut. Bag samă plouase mult în cer și-o prins mucegai.
Marilena Demian
Patruzeci și trei de ani a lucrat neîntrerupt în brutărie. A început ca băiat de prăvălie, căra sacii cu făină, mătura pe jos și ducea gunoiul. Apoi a ajuns ucenic. Mult mai târziu, chiar când a cumpărat brutăria, știa că ziua lui de muncă va continua să înceapă la trei dimineața. Altfel nu poți pune pe raft pâinea caldă pentru primul client. În ziua când a vândut tot și-a jurat că, atât cât mai trăiește, nu va mai atinge făina. S-a ținut de jurământ până în momentul când primul nepot a pronunțat cuvântul pâine.
Alina Ilie
Îi privea mereu din colțul cu mușcata roșie cum se așezau cu toții în pauza de masă și își împărțeau ce-aducea fiecare. Câteodată aveau masă bogată, dar de cele mai multe ori, le ajungea mâncarea la limită, poate doar cât să guste fiecare din tot. Fetele, da' ăsta de ce nu mănâncă cu noi? Cică ta'su-i maistru la Montaj. De-aia are el senvișuleț în fiecare zi, are bani de salam. În acea zi lăsase pachețelul lângă floare și plecase la Personal, iar ei au avut timp să verifice feliile de pâine între care nu era nimic.
