Un robot îmi controlează gândurile. Un robot îmi face cafea. Un robot mă spală pe dinți. Un robot îmi face patul. Un robot îmi face curat. Un robot îmi face ordine. Un robot îmi face mâncare. Un robot îmi face pâinea cea de toate zilele. Un robot mă duce și mă aduce de acasă. Un robot îmi face poezii. Un robot îmi face povestiri. Un robot îmi spune. Totul o să fie bine. Un robot îmi face copii. Uneori mă gândesc. Oare de ce mai trăiesc? Un robot poate s-o facă la fel de bine.
Florentina Ghițescu
Am găsit pe Facebook un program care îți promitea că în 4 luni te ridici de pe canapea și termini un maraton. A fost greu cu ridicatul, am abonament la toate rețelele de streaming. Cărțile se adunau teancuri pe lângă canapea și bibliotecă, biroul fusese cucerit demult. M-am ridicat. Începea ușor cu o plimbare de 15 minute. Când am alergat 5 minute prima oară credeam că o să îmi stea inima. Acum alerg. În fiecare zi alerg. Nu m-am înscris la maraton că ceva m-a oprit în ultimul moment. Acum lucrez la acest blocaj.
Alina Ilie
În maratonul vieții trebuie să ne gândim în permanență că suntem pe ultima sută de metri, să trăim din plin și fără regrete. Mai taci dracu' din gură. De unde le scoți? Patroane, trebuie să ne gândim la mai mult decât propria existență, să ne regăsim în bucuria oferită celorlalți. Bă, da' termini? Ia mai bine cheile alea și pune-te pe livrat, că prin telepatie nu merge. Hai, șefu', că am obosit, numai eu, nu poate altcineva? Măi Socrate, copiii ăia au nevoie urgent de ghetuțe, haine, fi-ți-ar teoria să-ți fie.
