Nea Tudor stă singur în casa de pe marginea șoselei. Până anul trecut era bucuria satului. Mori de râs cu el, ziceau ăia de la Căminul Cârciumal, cum numea Tudor bodega satului. Voia să se facă actor de comedie la Iași, dar viața i-a dat tragedie. O soție și un copil, spulberați de tir, pe șoseaua asta blestemata. El iese în fiecare seară să se uite la mașini în locul ăla unde s-a întâmplat. Să facă pace cu viața. Un șofer oprește, crezând că e un autostopist. Unde vrei să mergi, bre, la Iași? Nea Tudor se urcă.
Titela Durnea
Sunt doar o Piatră. În deșertul ce arde, ori în râul repede-curgător, aceleași păcate aștept să-mi fie spălate. De nisip fierbinte, ori de apă limpede. Să mă calce-n picioare copita cămilei, ori vuietul cascadei. Să mă hrănesc din cocoașă treizeci de zile cât treizeci de ani lumină. Să beau din râul rece cât pentru o mie de anotimpuri. Și, pe ultima sută de metri, să mă revărs în mare, renăscând precum pruncul primordial. Iar valul să m-arunce înapoi lumii, să mă-nfășoare în altă sută de păcate.
Camil Popescu
Făt-Frumos era fiert de nervi. Stocul de jăratic cu care-și hrănea mârțoaga se epuizase, iar Ileana Cosânzeana trebuia salvată din ghearele Căpcăunului. Mai mult, gloaba dăduse iama în câmpul de maci și vorbea în dodii: aiaiai, Făt-Frumos, știi ce face Ileana acu? Ni ni ni na na na cu Căpcăunul. Lui Făt-Frumos îi veni să-l strângă de gât. Hai, mă, că glumeam. Încalecă și mișcă-te repede înainte și înapoi, iar Făt Frumos îl ascultă. Cam așa se mișcă Cosânzeana, pe ultima sută, a mai zis calul și-a luat-o la galop.
