Către alt univers?
Către alt timp?
Și în fotografie este și mai complicat.
Acolo timpul rămâne în fiecare cadru, și ferestrele se adună ca un alambicat vitraliu.
La începutul anilor 1990, am avut șansa unică să merg la Ieud în timpul sfintelor sărbători de Paști.
Oamenii încă nu plecaseră în toate zările, și obiceiurile și sfințenia locului te copleșeau fundamental.
Cumințenia pământului era desigur acolo.
Totul părea infinit, atemporal, locuri și momente se îmbinau ireal într-o extraordinară energie.
Am fost convins că asist la un moment cu rezonanțe astrale, de o rară frumusețe.
Am crezut și că în următorii ani voi reveni și voi face câteva imagini și mai bune.
Dezastru.
Am tot revenit, dar acea stare de sfințenie și de unicitate în stare și în clipe, nu mai era.
Nu mai intru în detalii.
Revenind la fereastra acelui timp, când am făcut aceste imagini, nu pot să nu îmi aduc aminte de mirosul satului, un amestec de cozonac și de pâine și de fericire, și de liniștea atât de sfântă.
Timpul era mohorât dar asta nu rezona în sufletul acestor oameni fericiți, care se aflau parcă într-un spațiu atemporal, sărbătorind cea mai mare sărbătoare a creștinătății, deschiși la suflet și plini de o credință nesfârșită.
Am făcut aceste imagini cu o stare pe care nu o pot descrie - asistam la un moment profund, unic, moment iluminat de o aură incredibilă.
Am fost aproape fericit - am văzut timpul pe fereastră.
Aceste momente chiar au existat.
Și eu am încercat, imperfect, supus greșelilor, să fac niște imagini în care să povestesc ce am văzut și ce am simțit.
Timpuri care acum mi se par ireale.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
