Trecând mereu prin fața gratiilor
privirea-i e istovită, nu mai vede nimic.
Îi pare că gratiile sunt o mie
și peste mia de gratii, vid.
Pașii supli, moi, puternici
se-nvârt în cercul cel mai restrâns
ca un dans al forței în jurul centrului
unde o voință uriașă a împietrit.
Doar uneori se deschide fără sunet
cortina pupilei. - Imaginea atunci
pătrunde-n tăcerea fibrelor încordate,
îi ajunge în inimă și se stinge.
(în perioada 1 aprilie - 30 iunie 2024, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
nu știu ce l-a apucat pe tatăl meu să-njuge boii la car, Ioan Es. PopSoldatul lui Leonidas, Goran Babić, traducere de Mariana Dan, Lucian Alexiugavotă, Dan Mircea CipariuDescântec, Cezar BaltagApollo Musagetul, Poezia, Mai-Marele Muzelor, Delmore Schwartz, traducere de Ioana IeronimToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate