Trecând mereu prin fața gratiilor
privirea-i e istovită, nu mai vede nimic.
Îi pare că gratiile sunt o mie
și peste mia de gratii, vid.
Pașii supli, moi, puternici
se-nvârt în cercul cel mai restrâns
ca un dans al forței în jurul centrului
unde o voință uriașă a împietrit.
Doar uneori se deschide fără sunet
cortina pupilei. - Imaginea atunci
pătrunde-n tăcerea fibrelor încordate,
îi ajunge în inimă și se stinge.
(în perioada 1 aprilie - 30 iunie 2024, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate