Ah, penele ei parcă pistruiate cu lumină l-au cucerit. S-a înfoiat, s-a învârtit în jurul ei, a dansat. Aproape că a atins-o, dar ea s-a îndepărtat, cu privirea în zare și ciocul sus, ca o nălucă a fericirii. El ar fi renunțat, dar a văzut-o întorcându-și capul spre el: ce faci, nu vii? A zburat spre ea. S-a rotit. S-a lipit de ea. S-au atins în văzul lumii. Au uguit. O cioară a strigat la ei: mergeți undeva, aici sunt și copii. Fată, i-a mai zis ea porumbiței, întâi să-ți aranjeze un cuib, altfel nu te văd bine.
Radu Gramatovici
Pistruiatele aveau ceva al lor, punctele acelea mici le dădeau un aer inocent care îl excita, dar de când cu exploziile solare nu mai găsea niciuna, căci femeile cu tenul deschis își ascundeau fața sub un strat gros de machiaj, așa încât cu fata asta, după ce-o adormise, în loc s-o ia direct ca pe celelalte, stătu toată noaptea să-i tatueze pistrui, doar că ea se trezi cu fața arsă și cu dureri teribile și atunci el, fire miloasă, îi puse o pernă pe gură gândind că nu-i așa grav, la următoarea o să-i iasă mai bine.
Julia Sandu
Ploua de luni de zile, sub pământ putrezise tot, deasupra putrezeau oamenii. Apa picura prin găurile acoperișului de ardezie. Stătea, privea în gol. Era atâta liniște încât doar jarul țigării se auzea sfârâind. Cu o mână pe pântecul supt privește ultimii doi cartofi. În pat, un corp mic. Cârlionți roșcați picați peste obrajii pistruiați ca ouãle de prepeliță, poleiți de umezeală, de vânt și arși de soartă. Mai bine așa, gândi ea. Ieși și nu închise ușa. Dacă nu vor muri vor umple America de pistrui și plete roșii.
