Urcă vioi cele 12 trepte ale casinoului. Discul ruletei tocmai se oprise pe 7 negru, cînd bruneta cu ochi verzi și decolteu pînă la buric îi strecură în palmă cartela unei camere de hotel. Se întoarse din drum. Ușa era descuiată. Pătrunse încet, dar nu putu bara pumnul care i se înfipse în bărbie. Se aplecă fulgerător și prinse de mijloc agresorul, acesta-l lovi cu o karată în spate, căzură pe mochetă, loviturile se succedară violent, agentul îl încălecă pe agresor și-i șopti: Igor, UNCLE te salută. Scoate stickul.
Vero Anttheia Teodoru
Avea o Dacie nouă și o Mobra. Aș fi dat orice să urc măcar o dată în mașină sau pe motoretă. Visul s-a împlinit, dar a devenit un coșmar. Piciorul mi s-a agățat la spițe, durerea ascuțită făcându-mă să țip în gura mare. Ai mei s-au speriat cumplit. Cu timpul am înțeles din povestiri că era un soi de cotropitor al familiei. Tata se temea de el, dar eu când închideam ochii mă simțeam atât de puternică încât credeam că pot să-l fac praf. Alteori eram la polul opus cu inima între gratii ruginite și reci.
Florentina Ghițescu
E fratele cel mai mic al tatălui meu. 10 ani sunt între ei și încă un frate și o soră. Venise să stea la noi, la fratele cel mare care reușise în marele oraș. Aveam 4-5 ani pe atunci. O ajuta pe mama cu noi. Mă scotea din cadă de cap ca să cresc înaltă. Înaltă nu am crescut dar am gâtul lung. Ne-a dat să mâncăm într-o zi omletă cu mărar și, pentru că am refuzat, m-a scos pe casa scării să plâng până nu mai pot. Sunt amintiri frumoase, nu vă gândiți că sunt traumatizată. Un unchi mai bun nu puteam să am.
