Simțeam răcoarea peretelui. Era spoit în grabă. Pulsul mi se accelerase. Ești o umbră, Răzvan. Fără zgomot. Ca un ninja. Mergeam cu spatele, pentru a nu mi se repera imediat direcția. În cazul în care aș fi fost interceptat, mergeam în direcția corectă, către locul unde ar fi trebuit să mă aflu. Dar înăuntru era baza fabricării de explozibil și otravă. Nu voiam să fiu părtaș. Profitau de naivitatea noastră. Eu nu voi fi prins și folosit la asta. Acesta era planul meu: un chiul la ora de chimie.
Varinia Mitrea
La mulți ani, Mihai, faci 11 ani, băiat mare de-acum bla bla, deja nu-l mai ascultam pe unchi-miu, Tiberiu, eu îi zic Toby, că seamănă cu tipul din The Office. Nu, nu-s prea mic să mă uit la filmul ăla, că mama se uită și mă lasă și pe mine. Unde eram? Simt cum mi se scurge viața prin tălpi când îl aud cum trăncăne, ca un ceas învechit și prăfuit, încontinuu și monoton. Știi, Mihai, mereu mi-am dorit să am superputeri, zice broasca adormită, tu ce superputeri vrei? Să dispari. Pardon, să dispar.
Gabriel Rusu
Dumnezeu i-a dăruit bunicului meu, șase nepoți, toți băieți. Am fost iubiți în mod egal și numiți binecuvântări. Susținea mereu că acesta e modul prin care El, încearcă să corecteze unele greșeli făcute în defavoarea omului. După ce trecuse printr-un accident minier în urma căruia rămăsese aproape paralizat, cel de sus a hotărât să îi fure și unicul fiu. Într-o zi un vitezoman l-a luat pe capotă, iar Neluțu nu s-a mai ridicat de jos. Cu toate astea, bunicul s-a ridicat în cârje și a mers mai departe.
