Mă strâng în mine și-nchid ochii. Mă gândesc că Paul fusese tot timpul în viața mea, de când eram mică și venea în vizită din Austria, rar, dar de fiecare dată îmi aducea câte ceva, apoi în vacanțele petrecute împreună, pentru că mama și el sunt veri buni, iar eu mă împrietenisem cu fetele lui și, mai ales, acum două ierni, când mă ajutase să trec peste despărțirea oribilă de bărbatul cu care fusesem măritată zece ani. Aud un chicotit și deschid ochii. În față, pe pat, un boț de om râde la mine, leit taică-su Paul.
Dan Banu
Fata era palidă ca o lumânare, subțire ca un țâr și lungă cât o prăjină, cu două capete mai înaltă decât bărbatul scund, crăcănat și cu burta excesiv de mare față de restul trupului sfrijit. O vreme o duseseră bine pe centură, apoi au venit prospăturile și vremea lor s-a stins. I-au împins încet încet spre flăcările gheenei, Colentina, Rahova, Ferentari. Unchiule, nici azi n-a ieșit vreun sfanț. Lasă, fato, c-om șuti niște mălai de la porumbei și-om fierbe niște păpădie. Maine o să fie cu noroc.
Cristian Nedelcu
După ce a ieșit din pușcărie și-a schimbat numele. A încercat să uite. Se gândea din ce în ce mai rar la abuzurile la care fusese supus și, mai ales, la bruta care îi fusese coleg de celulă. S-a mutat la dracu'-n praznic, dar a avut noroc. A nimerit într-un sat de munte cu oameni de treabă, cu frică de Dumnezeu. L-au îndrăgit cu toții. În seara aceea se gătise cum se cuvine, mergea în vizită la părinții Ioanei. Când l-a văzut, a înlemnit. El e Sandu. A venit de la București. E fratele maică-mii.
