M-am înscris într-un grup literar. Scriem cimilituri. Ne adunăm săptămânal la Cocoșatu' și depunem într-un bol câte 100 de lei, fiecare. Când ne vine rândul, ne citim ultima creație. Dacă nu ghicește nimeni răspunsul, autorul ia toți banii, altminteri premiul se reportează pentru săptămâna următoare. Ghicitoarea mea a fost aceasta: e rotundă și e cârnă și cu capu-n jos atârnă. Mare dobitoc am fost. Dacă, în loc de ghindă, aș fi scris, la final, nevastă de liliac, gravidă, m-aș fi umplut de bani.
Monica Aldea
Mutu e președintele filialei locale a Uniunii Scriitorilor din Nătângeni. Studiază dosarul candidatei și ochii i se aprind. Creativ. Leana, 20 de ani, fără CV, dar pozele o recomandă. Rău de tot. La gârlă cu o carte în mână, la Biblioteca sătească ștergând languros rafturile. Le analizează îndelung. Simte crescând brusc și incontrolabil pasiunea pentru scris. Niciodată nu s-a simțit atât de inspirat. Scrie pe dosar RESPINS. La ieșire îi spune secretarei: anulează întâlnirile, merg să mă-nsor.
Elena Mihaela Hristodorescu
Mă privește peste ochelari. Nu e bine. Rima încrucișată e obsoletă, nici romanele nu se mai vând, prea multe descrieri. Nu mă descurajez. Scriu fenomenal și am o grămadă de idei. Xenofobie, conspirație, dezvoltare personală, parenting, feminism, veganism, rasism, sexism. Titlu: Din Hanoi la Buenos Aires. Subtitlu: Suferințele tatălui sexagenar Mingh și ale nevestei sale pansexuale, Maria Teresa de Todos Los Santos, încercând să demonstreze că pământul e plat. N-a fost un best-seller, dar mi-am plătit facturile.
