Sau, mai degrabă, scriu ca să trăiesc. Când mi-au dat drumul, după noaptea aceea-n care m-au bătut de m-am pișat pe mine, mi-au zis: scrie, băiete, orice, doar scrie. La urma urmei, nici nu e greu. Poveștile vin singure la mine, nu trebuie să le caut. Așa că iau o foaie și scriu: Pavel al lui Ciulin ascultă posturi de radio nepermise. Mihai Savu spune la beție bancuri despre tovarășul. Iar Ion Aman are-n plan să treacă la sârbi. Semnat: Demosten. Cioc cioc. Ascund repede foaia. Începe utrenia, părinte Damaschin.
Alex Caragian
Dragul meu, drag, sper ca aceste rânduri să te găsească cu bine. Despre mine află că trăiesc de pe o zi pe alta, dar trăiesc. Încă. Am descoperit taina cuvintelor și înșiruirea lor pe hârtie este mângâiere pentru sufletu'-mi chinuit. Ține minte că și atunci când ești singur cineva tot se gândește la tine. Dacă nu avem grijă de noi înșine, cine să aivă? Îți trimit această depeșă din viitor ca să îți aducă aminte să crezi în tine atunci când vei găsi că ai mai bun de făcut. Semnat: Tu cel bătrân.
Nicolae Popescu
Totul a început cu grasul de Gore. A venit chitit la mine: bă, văd că citești, faci compuneri bune la română. Fă-mi și mie un bilet pentru Maria, s-o conving să iasă cu mine. Mi-a dat cinci lei, i-am scris o scrisorică. Pur întâmplător, Maria era gagica mea. A fost ușor să aranjez să se-ntâlnească o dată cu el. Ne-am distrat, i-am dat ei jumate din bani. Așa a început mica mea afacere. De-atunci scriu, pe hârtie, pe ecran, milioane de mesaje. Atât timp cât mai e iubire în lume, scriu. Maria a rămas cu Gore.
