Mulți scriu ca să trăiască. Trag de cuvintele alea până le lăbărțez sensul, forma și înțelesul. Am agende pline cu texte fără logică. Așa îmi este mintea. De unde să scot povești frumoase, dacă trăiesc într-un puț plin de nămol? Ce să scriu, dacă nu simt? Nu mă doare nimic, totul este verde, e soare, e iubire, sunt fericită. Repet ca o mantră. Dar totul este o minciună. Scriu că așa îmi cere terapeutul. Apoi el citește și eu îl plătesc. Nu e mulțumit niciodată. Vrea să văd frumosul din viață. Care viață, a lui?
Mira Wolf
Sunt milionară. Cartea mea de ficțiune domestică s-a vândut ca pâinea caldă. A plouat cu divorțuri, ce-i drept, dar scopul scuză mijloacele. Apoi, am cumpărat un castel în Scoția și m-am mutat acolo cu Suzy. Scriu noaptea, cu geamul deschis, la viitorul bestseller. Băiatul meu de casă, îmbrăcat doar într-un kilt amărât, mă servește cu whisky și friptură în sânge. Suzy miaună, scandalizată. Da, am exagerat un pic, ce sari așa? Dacă reușesc să vând romanul ăsta, o să-ți cumpăr niște supă de oase.
Teodora Ștefănescu
Trăiesc din scris. Speechuri. Pentru orice. Program ordonat: la 6 mă trezesc și beau cafeaua, văd ce e news în media, la 8 deschid laptopul și ordonez comenzile în funcție de preț. Fiind ultra-selectivă, accesul clienților crește procentual în euro. La început, pierdeam timp citind platforme sociale sau politice. La final am conceput 10 speech-uri cu variații la addenda. După 4 ore de trimis mailuri, deschid contul bancar și văd cu cât a crescut. Închid netul până a doua zi, iau un roman nou și încep să trăiesc.
