Uite, aici scrie inginer, spuse prima doamnă. Tânăr. Mereu mi-am dorit să mă îndrăgostesc de-un inginer, mi se păreau așa frumoși și inteligenți, în tinerețe. Mie nu, răspunse a doua. Eu mi-aș fi dorit să iubesc un poet. Poeții mor și mai tineri, pentru că trăiesc intens și se consumă mai repede. Cu totul altceva, un poet. Să mai căutăm, conchise ea și se îndepărtară pe alee. Ies puțin să mă dezmorțesc. În iarbă, găsesc un cui ruginit. Mă gândesc puțin, apoi scrijelesc, în continuare, pe bucata de marmură: și poet.
Marilena Demian
Ursitoarele mi-au lăsat lângă leagăn doar un condei. Ce a mai plâns mama, din ce o să trăiască băiatul meu așa, fără daruri? Am luat condeiul, l-am apropiat de o foaie și el a început să scrie povești. Despre oameni cu nume ciudate, pe care nu i-am cunoscut niciodată. Hamlet. Cezar. Cleopatra. Otello. De un timp, sunt tot mai istovit, cu fiecare viață pe care o creez. Regele Lear m-a culcat la pământ. Richard mi-a dat lovitura de grație. Trebuie să plec. Promiteți-mi că trăiți voi pentru mine.
Elena Fermuș
Sunt banii importanți? Sunt. Cei pentru medicamente și pentru a plăti pe cineva care să vadă de tine, singur nu mai poți. E greu fără un plămân și cu celălalt în pioneze. Obosești din nimic ce. Și obosești an de an să umbli din ușă-n ușă la domni și doamne, ca să îți scrie o droaie de hârtii, mereu aceleași, ca să ai din ce trăi încă un an. Obosești să le vezi fețele acre, cum te cercetează ca pe infractor. Vai, dar nu ți-a crescut la loc plămânul? De parcă-ar fi unghie. De parcă ei n-ar ști. Of. Al dracu sistem.
