Am înțeles că nu e de ajuns să-mi fii fiică, dacă eu nu-ți sunt tată. Mi-am șters mâinile murdare de inima mamei tale și-am sperat că e destulă curățenie pentru un copil. Vinovăția mea nu te ajută să-ți înțelegi abandonul. Datorită mie vei simți respingerea lor ca fiind a mea. Mi-ai devenit tu părinte, apoi m-ai înmuiat în propria neputință. Ei îți vor spune că e multă slăbiciune în femeia care plânge. Eu cred că e curajul tuturor mamelor de bărbați, să-și accepte eșecul. Nu ne-au învățat cum să iubim femeia.
Ana-Anca Răstășanu
M-ai făcut să călătoresc în timp. M-ai întors la tot ce-aș fi putut fi, dar n-am avut curaj, îndrăzneală, îndrumare. M-ai luat cu entuziasmul unui copil în fața unei jucării noi, m-ai întors pe toate părțile, mi-ai descoperit butonul secret și mi-ai deschis aripile. Cu pași mici, m-ai învățat întâi să cred că pot. Apoi ce-i echilibrul. Apoi ușor, ușor, am început să mă-nalț pe cărări nebătătorite. Și când mi-a fost teamă, mi-ai adus aminte că zmeul zboară cu vântul împotrivă. Îți mulțumesc cu fiecare cuvânt.
Monica Ciurea
vara trecută în Vamă, m-ai suit pe motorul tău și am gonit spre primul atelier de tatuaje, avuseserăm aceeași idee năstrușnică să ne ștanțăm câte un șold cu urma palmei celuilalt, un fel de cod al compatibilității, că tot ne plăceau amândurora Fosse, Hesse și Scorsese, am mers apoi trufași pe plajă cu coapsele lipite, pentru ca urma palmelor pirogravate să poată flutura un fel de aripi cu degete în loc de pene. Pe cea din urmă seară am plătit o vamă să ne desprindem și să zburăm care-ncotro c-o aripă și-o urmă.
