M-a prins cu amândouă mâinile și m-a întors pe toate părțile, cu atenție. Parcă din profil m-a privit mai mult. Mi-a reașezat faldurile fustiței și gulerul cămășii. Mi-a închis și mi-a deschis ochii. Mi-a răsucit puțin o buclă pe un deget. Apoi, mi-a ridicat o mână lângă ureche, în timp ce pe cealaltă a îndreptat-o pe lângă corp. Imediat, mi le-a lăsat jos pe amândouă. M-a așezat pe pat și am zis că asta e. Dar nu. Câteva secunde mai târziu, eram lângă celelalte zece păpuși care nu-i mai plac.
Cecilia Fofiu
Prin hârtoape umede în care susură a viață mii de insecte în coji de trunchiuri puhave, escaladez bolovani calcaroși, cu căciuli din frunziș și moț de alun. Foioșii tineri, falnici ajută împăcarea din mine. Drumețind pot să răzbesc prin traiul din smog civilizat și catastrofe. Împărăția verde îmi dă sentimentul de stăpână a dalbului. Până ne-am cunoscut. Bâzdâgania a apărut din senin, tiptil, șireată și curioasă. Mi-a scuturat omoplatul stâng, m-a îmbrățișat năpraznic și cu o unghie degerată a scociorât prin atrii.
Ina Moldoveanu
Iahtul lui Don Ernesto naviga ușor. S-a apropiat de o bărcuță pescărească, care părea că are probleme și a întrebat dacă poate să ajute. Bătrânul pescar însoțit de nepot era tare furios și i-a zis bogătanului, Vete al carajo americano de mierda. Carajo e coșulețul ăla pus sus pe caravelele spaniole în drumul lor spre Americi. Să urci acolo era o pedeapsă dură pentru marinari. Don Ernesto a rămas cu chipul bătrânului cu fața brăzdată de timp și vânt și după ce l-a cunoscut a scris Bătrânul și marea.
