Stătea înghesuit într-o garsonieră infectă, așa că l-am luat la mine în apartament. Pentru că avea încălțările tocite, i-am cumpărat altele noi. L-am încurajat să se dezvolte profesional, i-am plătit tot felul de cursuri, chiar și o facultate. După ce a devenit director și a început să câștige bani frumoși, m-a părăsit; a spus că ne-am dezvoltat diferit. După despărțire, a cunoscut o actriță pe care și-a cheltuit toți banii. Acum își bea mințile singur într-o garsonieră infectă și-așteaptă să-l salveze o femeie.
Marius Stan
Am dat peste ea din întâmplare, pe Facebook. Avea acum alt nume de familie și doi copii la casele lor. Pe vremea liceului era frumoasă, avea un zâmbet stins și o voce ușor răgușită, ca a unei cântărețe de cabaret. Câteva luni am schimbat mesaje pe FB și apoi ne-am întâlnit, la cererea mea. M-a strâns în brațe protocolar, ca pe un invitat de seamă. Mi-a spus că sunt drăguț, neschimbat. Parcă nu vorbea ea ci o imagine deformată a ei. La despărțire m-a strâns tare de mână. În urmă a rămas doar julitura înserării.
Alex Caragian
Am fost surprins să descopăr că-i place să doarmă ca mine. Pe spate și cu ochii-nchiși. Ne-am cunoscut târziu, eram deja morți. Ne-am dezgropat, am început să ne recompunem și să ne dez-bătrânim. Ea a rămas dez-însărcinată. Încet, încet ne-am dez-cunoscut din ce în ce mai bine. Apoi ne-am dez-îndrăgostit, căci cele mai bune lucruri într-un cuplu care face proba timpului se întâmplă după ce dragostea trece. Am trăit apoi împreună, îmbrățișați, unul departe de altul, ca doi străini nenăscuți încă.
