Am devenit prieteni buni, m-ai prezentat surorii tale de care m-am îndrăgostit lulea. Soarta a vrut să boxăm în semifinală. Tu erai mai tare, eu mai tehnic, ea în sală. Nu am vrut să te lovesc, nu ai vrut să mă bați, în repriza a treia în care am tot dansat îmbrățișați, am șoptit în același timp: Fă-mă KO. Arbitrul de ring ne-a descalificat pentru noncombat, lumea ne-a huiduit. Am rămas amici la cataramă. Nu ți-am devenit cumnat. Soră-ta a urlat atunci. Fătălăilor. Și s-a cuplat cu un balerin.
Beatrice Chivu
În oceanul nesfârșit, cele două balene se priveau lung. Știau că sunt din aceeași carne deși nu s-au văzut de multă vreme. Curentul din Pacific le separase. Plecarea fiicei a fost ca un harpon în inima mamei. Se petrecură atingându-și aripioarele tandru, ca la început când ea era doar o așchiuță, ce înota prima oară sub privirea ei vigilentă. Uite-o și pe cealaltă Minune a ta mamă, zise ea, arătând în depărtare. A greșit față de tine așa este, dar zâmbește-i și ei măcar de departe, să simtă că o vezi.
Camil Popescu
I-am tras un cap în gură când ne-am cunoscut. Așa ne-am cunoscut, de fapt. N-a avut timp să reacționeze. A urmat apoi un genunchi în stomac. Am cules o scândură de pe jos și i-am rupt-o pe spinare. A căzut blană. Nu vă gândiți că-l băteam degeaba. Merita. L-am întors cu fața în sus, să mă țină minte și să-l ameninț: mai faci, mă? Atunci mi-am dat seama că nu era cel pe care-l căutam. De nervi, i-am mai dat un șut în vorbitor, apoi l-am întrebat cum îl cheamă. N-a zis nimic. I-am cerut scuze. Sper că m-a auzit.
