Privit de sus din întuneric, orașul sufla greu sub povara fierbințelii istovitoare. Nicio adiere nu se sinchisea să bată. Pe trotuar, la doi metri de bar, un taximetrist halea un burrito care îl făcea să geamă. Am intrat în crâșma aia infectă și m-am așezat la bar. Nu voiam decât să beau o bere rece. Eram la a treia când am văzut-o. Părul roșu ca al tău și buze pline. Nu te mint, mă aprinsese de nu mai știam de mine. Părea că se ceartă cu cineva la telefon și nu eram eu, ca în povestea noastră.
Radu Gramatovici
Venise primăvara și făceam curat în grădină, când am văzut acest trunchi de copac, adus probabil de scurgerea zăpezilor. Ce bucată ești, mi-am zis, în timp ce-i mulțumeam că m-a găsit. Am lăsat totul deoparte și-am început să-l cioplesc după gustul meu. Mergea strună, până am dat peste un nod care-i strica tot aspectul. Am băgat dalta în el și a început să crape. Cu cât încercam să-l modelez mai bine, cu atât așchiile îi săreau mai tare. La urmă a rămas doar o grămadă de rumeguș. Du-te dracu, bă, Vasile, i-am spus.
George-Cosmin Borș
am început să privesc lumea prin alți ochi. Unii holbați de spaimă și surprindere. Tu ți-ai încleștat colții în jurul piciorului meu, fără să ai măcar politețea de a-ți lăsa stăpâna să termine discursul. Stați liniștit, că nu mușcă, el doar se joacă. Hai, Costele, nu-l mai deranja pe domnul, zicea ea, în timp ce se ridica de pe bancă. Tu mârâiai gros, îți simțeam caninii pătrunzând în carnea moale a gambei și mă gândeam că, dacă așa arată joaca, atunci n-aș vrea să începem vreo relație serioasă.
