da' nu cred că-i o idee bună. La câte anomalii am, copiii de la medicină ar învăța numai prostii. De pildă, m-am născut cu o coastă în minus. De aia ai mei m-au botezat Adam. Toată viața am căutat-o pe Eva, da' nu am găsit-o. Păcat, aș fi avut și eu o nevastă mișto. Apoi creierul: cel mare e mai mic decât cel mic. E cât o nucă, fir-ar să fie, da' măcar am o explicație pentru toate tâmpeniile pe care le postez aici. Cu ficatul e invers: e prea mare. Nu-i de mirare, după câtă țuică am băgat în el.
Denisse Oana Rădoi
De Ziua Îndrăgostiților, m-am gândit să marchez momentul prin internarea într-o clinică de cercetare. Depresia mea merita o șansă de ameliorare. Mi s-a prelevat o mostră de țesut epitelial prin răzuirea ușoară a unei porțiuni de piele. Celulele astfel obținute au fost tratate biochimic și întoarse în timp la stadiul de celule stem. Acestea au fost programate să devină neuroni sau alte celule ale corpului uman. După ani lungi de observații și teste, cauza depresiei mele a fost elucidată: dragostea îndelung inhibată.
Florina Hegedüs
Când își puse bagajul în camera ce-l va găzdui, verigheta îi alunecă de pe degetul descărnat. Ginerele o ridică și-i măsură din ochi valoarea. Păstreaz-o, îi zise. Tânărul o strecură iute în buzunar. Doar un obiect ce-l lega de trecut. Casa i-a fost vândută. Tinerii vor să călătorească, așa îi poate ajuta, va locui cu ei. I-a auzit vorbind cât de mult costă o înmormântare și au în plan să-și mai cumpere o mașină. Prin geam îi rânjește zidul casei din vecini. Un pițigoi cânta un lied când își scrise ultima dorință.
