N-am eu imaginația lu' Munch, dar jur că întâmplarea asta ar merita pictată. Oscilez între el și Van Gogh. E despre galben. Mult galben. Și trăiri intense. E despre contopirea omului cu natura în momente de cumpănă. Când păcatul întâlnește nevoia. Când durerea se amestecă cu plăcerea. Eram la volan, numărând mașini roșii. M-a lovit. Am tras lângă marea de galben. Mi-am slăbit cureaua în timp ce înaintam. I-am văzut capul. Am crezut că-i terrier. Femelă. Pe ciuci, cu un snop în mână. Am urlat. A urlat și ea. În rapiță.
Cristian Nedelcu
Nea Coza se săturase de singurătate. Sus, la munte, printre mioarele lui dragi, îi plăcuse dintotdeauna, dar acum, la bătrânețe, parcă îi venise dorul de un suflet, de o muiere care să-i îndulcească zilele. Lenuța lu' Cârneală rămăsese văduvă de vreo șapte ani. Nu era ea cea mai isteață din sat, dar era veselă, muncitoare și-l plăcuse încă de când era fecior. Primi bucuroasă să vină la stână, să-l mai ajute cu treaba. Ieșind Coza dimineață din casă, să moară, nu alta. Ce faci, fă, mulgi câinele?
Ana-Maria Butuza
Cuvintele spânzură tăcute în spatele omușorului, se încăpățânează să iasă. Începe să transpire și își șterge palmele de pliseurile fustei. Ochii încețoșați o pișcă, genunchii tremură și ca să îi oprească, îi apropie, împingându-i unul în altul. Aude o voce din spate, dar nu deslușește cuvintele, simte privirile ațintite asupra ei, mute în așteptare. Încercă să își amintească, dar inima o ia la galop și se sperie. Lasă ochii în jos, îi ridică și găsește privirea calmă a mamei. Cățeluș cu părul creț.
