Cum adică nu au rațe? Ai încercat și dincolo? La tanti Geta ai fost? Mamă, nu mă interesează. Nu vii acasă fără o rață. La plastice ai încercat? Poate au din alea de le pui prin grădină. Da, arată ca vii. Cum adică să o mâncăm după aia. Să iei și coteț. Mimi, taci. Și tu ai de comentat? Hai că trece și ziua asta. După ce cântăm La mulți ani lui Sofi, te las pe afară. Când îți zicem noi, intri în coteț și fugi cu rața. Asta a vrut Sofi de ziua ei. Cățelul încercă să dea din coada cu bigudiuri și adormi la loc.
Eusebiu Cristian Toma
N-am furat, dom'le nicio nenorocită de rață. Vagaboanta aia de mâță mi-a înscenat totul. Ce dacă m-ați prins cu rața-n gură? A fost săptămâna avicolă la Lidl și am profitat de oferte. Pe bune acum. E degradant. Sunt pur ca lacrima unei fecioare și sunt gata să jur în fața voastră, cu lăbuța pe os dacă e nevoie. Cum ce căutam în coteț dacă n-aveam de gând să fur nimic? Am mers și eu într-un City Break că în afară de cușca aia n-am prea ieșit în lume. Ciordesc alții în țara asta vaci, cai, iar voi de mine vă legați.
Dan Banu
Pe Mătăsari 17 era o casă cu trei caturi și iederă în ferești. La parter locuiau doamna Lombardi și canișul primit de la doamna Steriade. De când soțul o părăsise, dânsa nu mai ședea la doi, ci se mutase la etajul întâi cu domnul Lebovitz, proprietarul. În fiecare seară etajul întâi se umplea de gemete înfundate, roșii, parterul de baloane roz cu chipul domnului Lebovitz, în timp ce etajul doi, nelocuit, era bântuit de fantome albastre. Într-o zi canișul a adus un os. S-a dovedit a fi de bărbat.
